Poți să-ți închizi ochii ca să nu vezi lucrurile pe care nu vrei să le vezi, dar nu poți să-ți închizi inima la lucrurile pe care nu vrei să le simți. – Johnny Depp

In dorinta de a scrie tot mai mult si mai mult pe subiectul urmator, parca totusi, sufletul isi doreste sa ii dedice scrierii, artei de a scrie doar puncte puncte puncte.

Sunt momente in viata cand tacerea e tot ce conteaza si trebuie sa existe in momentul acela.

Momentul acela in care nici o fapta, nici o actiune nu mai are nici cea mai mica importanta…

Este momentul acela care dupa atatea incercari si sanse date propriei inimi, linistea , acceptarea situatiei se aseaza ca o bruma pe florile inflorite ale sufletului.

Dorurile , amintirile devin niste mirosuri vechi ascunse in cufarul din podul casei.

Acolo unde se sterge praful cu melacolie si lacrimi. Acolo sus in pod in acel cufar sta tot ce ai crezut ca e dat uitarii.

Nu e dat uitarii, doar ai depozitat cele mai mai vechi lacrimi de fericire sau tristete.

Amintiri, clipe care au mirosul “a fost odata”.

Iti trece tot prin fata ochiilor, constati ca cufarul miroase a iubire , oricat ai vrea sa te identifici nu recunosti sentimentul DE A AVEA.

Vezi atatea parti din tine “depozitate” atatia oameni fericiti din vina ta si soarelui tau din inauntrul tau dar nu gaseti “recompensa” actiunii tale.

Cu o greutate a sufletului care apasa in timp ce cauti o farama tot gasesti cele mai frumoase momente PE CARE LE-AI DARUIT, dar nu si primit.

Incepi sa spui “ trebuie sa fie pe aici, stiu sigur, trebuie, a meritat, merit!” …

Nu gasesti, nu intelegi, ai in palmele tale rasetele celor din jurul tau , zambetele, multumirile, sacrificiile, cuvintele nespuse de apreciere…dar nu “recompensa” ..

Atat! Sufletul tau calatoreste instantaneu printre ele, dar minte ta cauta acel ceva pentru tine , doar pentru tine.

Oricat de prezent e momentul nu este de gasit nimic!

Inchizi ochii si in lacrimi vezi, observi, simti ca nu ai primit nimic niciodata, doar ai dat!

Ai lasat peste tot cate-o bucatica din tine, ceva cu care toata lumea pe parcusul calatoriei sa isi aminteasca.

Iti vine sa plangi in palme ca tie dor sa simti de iubire.

Si plangi …

Oricat ai incerca sa adormi partea aceea magica din tine nu ai cum! Se trezeste la realitate si prinde glas, viata.

Acea parte din tine care iti spune “ TU ESTI IUBIRE, tu ai venit sa oferi , asta e darul tau, darul tuturor!

Pe langa faptul ca acesta este unul din darul uman, tu , copil magic ai adus cu tine un mare rol, de a iubi si mai mult.

Dar ca de fiecare data, ca si data trecuta, ai alunecat pe bara scarii si ai ajuns iar printre pamanteni!

Te-am inzestrat sa simti si sa iubesti neconditionat dar ai uitat sa incepi cu tine, desi o stii de atatia ani tot nu o faci!

Eliberaza-te de ei ! Elibereaza-te cu iubire de tot ce iti loveste Sufletul si Spiritul!

Elibereaza-te de tine!

Ai venit aici sa DARUIESTI ! Accepta!