Tot incercam sa scriu despre subiectul pe care il voi relata mai jos.
Am amanat, am amanat , si iar am amanat. Ceva mi-a spus sa mai astept.
Astazi , in timpul terapiei am aflat de ce nu am publicat cand am spus. Pentru ca am constientizat ceva ce stiam demult dar am avut nevoie de o alta fiinta divina sa imi readuca aminte.

Ce s-ar fi intamplat daca nu?! Probabil povestea ar fi un pic presarata cu ego sau victimizare pe aici pe colo fara vreo intentie rautacioasa si luata prea personal.

Indiferent ca constientizam, stim lucruri, suntem oameni, totul este dual, nu exista om treaz spiritual 100% cel putin eu nu am vazut.

Deci …sa povestim ca e ceva de zis.
Prima parte va fi relatata din perceptia umana/mintea umana si apoi dezbatuta din punct de vedere spiritual.

Bun…

In momentul de fata ma aflu acolo unde trebuie sa fiu. Ma aflu intr un loc in care pasiunea mea fata de gatit/bucatarie “a deschis usa” si a zis :

” In sfarsit Carmen ( primul meu nume) , ai ajuns unde a trebuit! Aici de la ora 7:00 pana la ora 16:00 vei prepara retete, vei fi murdara de ciocolata, glazura , faina si tot felul”

Ce ar putea mai mult sa isi doreasca sufletelul meu?!

Bineinteles ca “a naibii pasiune”  nu a vorbit pana la capat spunand ” Aici vei intalni oameni care te vor provoca, iti vor creea tot felul de situatii, vei intalni oameni din vieti anterioare si  …vei scoate mult rahat din tine, pardon,  rani nevindecate !!

Ok, as fi putut accepta conversatia asta dar…sa fiu cu una zi de zi care imi goleste intenstinul gros….las-o frate…

Dar recunosc…este “oglinda” mea perfecta.

Din motive personale si de bun simt nu voi da numele ei caci va urma o povestioara dar o vom numi …”x-ulescu” mai bine.

X-ulescu este o doamna foarte chocheta dar  din pacate din exterior o manipulatoare si santajista emotionala.

Iubind ceea ce fac, am acceptat de la inceput sa imi insusesc o parte din munca ei. Obisnuid-o cu aceasta actiune a mea , acum, cand am obosit si impartind treaba in mod egal este foarte suparata . Aceasta actiune a mea “cerandu-mi drepturile si partea mea de munca” a dus la plangeri despre mine. Bun…nu este nici o problema :) Am stat cumintica , nu am vorbit, m am prefacut ca nu o aud , ca nu o vad desi…in unele momente a trebuit sa strang un pic din dinti.

Chemata in birou intr-o zi, unul dintre asistentii managerului dandu-mi un feedback a spus urmatoarea chestie, dupa ce a mai spus el ce a mai spus , a zis asa “…si incearca sa fi mai organizata ” . Am zambit…de ce? Pentru ca , conversatia lui a fost fix conversatia acelei femei pe care a avut-o cu mine cu o jumatate de ora mai devreme,  fara sa isi dea seama a fost influentat de perceptia ei , neintrebandu-ma anumite chesti…
Nu este nici o problema , nici asta, stiu ca oamenii sunt cum sunt si ori nu stiu ori nu vor sa afle mai mult, sa investigheze mai mult etc.

Fiecare zi lucrata cu aceasta femeie este un cosmar pentru mine pentru ca, in limbajul psihologic , trec prin abuzuri emotionale. Iar cei din office stiu din pacate alta poveste dar nu voi incerca sa schimb nimic.

Saptamana asta a fost atat de suparata ca am venit la 06:30 ( pentru ca m -am mutat la o ora distanta si daca as pleca mai tarziu as intarzia tot timpul) si nu am pregatit pentru ea ce trebuie si fiind suparata totodata ca am impartit treburile.

Pe langa asta se victimizeaza intr-una ca are probleme cu un ochi si ca are o noua anemie si ca trebuie sa faca 3 injectii. De cateva zile tot aud subiectul asta .

O discutie intre ea si managerul departamentului,  de la care   ma abtineam mult sa nu rad :
” i have a problem with my eye, but with my amemia too, but not my eye its the problem” :)))) wtf?!

Pe langa asta aud de la ea urmatoarele :

” Sunt foarte buna prietena cu managerul si Y ( unul din asistentii manageri) stiu tot ce se intampla in birou. Sotul meu mai vine din cand in cand. Nu stiu cine e, ce face si nici nu m-a interesat. Saptamana asta incercand sa pun o limita ca deja ea a depasit-o pe a ei demult ii zic ca vreau sa fiu lasata in pace si sa imi fac treaba cum trebuie ca o fac destul de bine, si am fost atat de plina de in incredere incat ea cu fraza ei a facut pipi pe increderea in mine spunandu-mi ” Tu? Treaba buna? Cine a zis asta?” .  Aveam langa mine 44 de kg de mix de ciocolata, in spatele ei erau alte 80 si ceva de kg de mix impartite in 2 boluri mari de 55 de kg . In secunda aia imi imaginam cum 44+80= 124 de kg de ciocolata le inghite fortat.

Am ales sa zambesc si sa spun in gandul meu “un compliment” pentru ea.

Inteleg perfect ca suntem toti diferiti si de asemenea chiar daca am multe de rezolvat cu mine sunt foarte norocoasa ca pot intelege la un alt nivel, ca nu consider ca este despre mine totul. Ca jignirile, umilinta, abuzurile emotionale sunt despre cel /cea care ne serveste .

In cazul ei, victimizarea despre anemie si ochiul ei problema este un fel de a spune ” uitate la mine te rog, uitati-va la mine, am nevoie de atentia voastra, de dragostea voastra” pur si simplu cerseste atentie prin diferite victimizari. Ce inseamna asta?

Ca in copilaria ei cineva nu i-a oferit dragoste, fie un membru al familiei, fie un iubit din tinerete. Totul este despre a cere atentie si iubire. Ce e drept noi nu ii putem oferi asa ceva, poate doar intelegere si 124 de kg de ciocolata in ochiul celalalt, glumesc!!

Nu este treaba noastra ranile /traumele celorlalti. In schimb este treaba noastra sa ii intelegem, sa punem limite, si sa nu luam personal.

De ce am spus ca este oglinda mea?! Pentru ca astazi am relatat situatia terapeutei mele explicandu-i abuzurile ei emotionale, am aflat ca de fapt ce nu imi convine mie este victimizarea ei si vulnerabilitatea. Ceea ce eu ani de zilele toate durerile , ranile, traumele , le-am tinut in mine, nu am vorbit cu nimeni . Acum cand cineva se victimizeaza se plange pe mine ma deranjeaza dorindu-mi sa taca din gura si sa nu vorbeasca despre problemele ei/lui ceea ce nu este o atitudine corecta din partea mea.

Ce ar trebui sa fac? Sa fiu vulnerabila, sa imi dau voie sa plang cu adevarat si sa vorbesc cand ceva ma doare si ma refer la durere sufleteasca.

Bineinteles ca acolo exista si persoane extraordinare, de exemplu A.

A. este o romanca si o moldoveanca extraordinar de frumoasa, are o energie aparte , rade tot timpul , ridica foarte mult vibratia si vindeca aura persoanelor si locurilor. Asta este abilitatea ei, darul ei divin, asa cum fiecare din noi are cate un dar sau mai multe, depinde.

Chiar daca tace o simti ca e acolo, chiar daca stai cu spatele la ea simti cum din campul ei energetic vine ceva ” racoritor si curat” stii deja ca este ea !

Imi aduc aminte cum X-ulescu vorbea desprea ea facand-ui plangere ca rade prea mult. Dar oare nu de asta avem nevoie?!

Oamenii care nu rad, care nu se joaca sunt cei mai tristi oameni care car dupa ei un bagaj intreg emotional negativ.

Asa ca oriunde veti afla, la orice loc de munca, ca veti intampina altfel de situatii nu le luati personal, nu judecati, asteptati sa vedeti ce va cere situatia, despre ce e vorba de fapt.

Stati in lumina voastra, in spatiul vostru, sunteti perfecti, sunteti minunati!