Culmea , deși am rău de mare , de un an și treisprezece zile simt că “plutesc într-o barcă mică, veche care ușor ușor se uzează.
Cu două vâsle, una ruptă și una deabea dacă mai rezistă, încerc să mă îndepartez de țărm , să fug cât mai departe.
Frig, furtună nu contează , eu acolo sunt, in mijlocul mării. Sunt momente în care mă simt ca la cinema , cu o porție mare de floricele și coca-cola , uitandu-mă spre plajă.
Imaginea pe care o am în fața nu este tocmai una placută, ea reprezintă partea întunecată a iubirii și realitatea tristă a altora. Uitandu-mă în “întuneric” și printre mulțime după sufletul meu pereche, observ că fiecare cuplu are o experiență extraordinară de bună în minciuni și trădări. Cauzele acestora doar ei le cunosc!
Observ primul cuplu care iși face selfie peste selfie, chek-in-uri peste tot , declarand peste tot , unui celuilalt, marea iubire. Realitatea lor e alta, el mai doarme pe la alta punandu-și alarma să sune dimineața pentru a ajunge înaintea ei acasă , ea fiind la job , tură de noapte. Oare asta e iubirea?
Observ un al doilea “cuplu” , el mandru ca e cineva intra in bloc cu una , a doua seara cu alta , a treia cu alta si tot asa , dar el este intr-o “relatie”. Oare asta e iubirea?
Observ un al treilea cuplu , ea acasă îl asteaptă exact ca o femeie de casă cu mâncare, haine călcate și spălate , iar el cu femei ușoare plimbându-se pe străzile Bucurestiului.
Observ un al patrulea cuplu, la fel ca celelalte declarându-și marea iubire, ea naivă și el cu verigheta în buzunar. Oare asta să fie iubirea?
Cu cât observ mai mult , cu atât încrederea că voi găsi pe cineva corect si sincer , dispare!
Recunosc că din când în când mai apare cineva în peisaj, la intrarea pe plajă , observ un tip draguț și singur, ochii imi sunt doar către el . Atunci parcă un val mă ia și mă duce spre mal, de teama de nu a fi un al 5-lea cuplu , imi iau vaslele în mână și mă lupt cu valul doar pentru a rămane pe loc.
Am obosit să mă “reaprind” și să vâslesc înapoi in mijlocul marii din cauza fricii de a nu fi tradată și mințită. Rămân pe loc , rămân în barcă plutind în neștire.
Știu ca de acolo de pe plajă,cineva mă va vedea “rătăcită” si atunci va “înota” cu sinceritate spre mine doar pentru a mă aduce la “mal”.
Așa că dragă mare, până când cineva potrivit mă va vedea , sunt doar una cu tine și te rog nu îmi “îneca” toate speranțele.